Over and out

Multumiri celor care au fost aproape. Blogul ramane online, dar nu se mai pot face comentarii.

No reason, really, decat acela ca s-a terminat.

De ce nu mai scriu

Pentru ca imi folosesc toate cuvintele in alte texte si in conversatiile de pe messenger cu onionsoup. Iata in ce fel.

Silvia: knock knock
Jo: who's there?
Silvia: boo
Jo: =))
Silvia: nu e gata
Silvia: zi
Silvia: knock knock
Jo: who's there?
Silvia: boo
Jo: which boo?
Silvia: =))
Jo: =))
Silvia: ce porc esti
Jo: dar ce vrei sa zic?
Silvia: pai cum e bancu'?
Jo: boo who?
Silvia: stop crying or I'll slap you
Jo: =))
Silvia: =))
Jo: este un banc foarte sex
Jo: =))
Silvia: ba nu
Silvia: dar daca il strici tu
Jo: =))
Silvia: cu which boo
Jo: =))
Jo: rad isteric
Silvia: cand e clar boo who
Silvia: =))
Silvia: eu am lacrimi
Jo: =))
Jo: =))
Silvia: asta e din seria cine putea s-o ia
Jo: =))
Silvia: am crezut ca ai facut-o intentionat
Jo: stop it
Jo: =))
Silvia: ca te-ai prins
Silvia: =))
Jo: nuuuuuuuuuuuuu
Silvia: si de asta am ras
Jo: m-am prins mai tarziu
Silvia: ca u were so smart
Silvia: si ca ai vrut sa trick me
Silvia: cu which boo
Silvia: =))
Silvia: sa nu-mi iasa mie bancu
Jo: i'm not that smart
Jo: =))
Silvia: =))
Silvia: oricum
Silvia: a fost memorabil
Silvia: eu zic sa punem pe blog
Jo: =))
Silvia: mai putin asta
Jo: te rog!
Silvia: in care eu zic
Silvia: sa punem pe blog
Jo: sa punem pe bloooog
Jo: =))
Silvia: =))
Jo: ba si asta
Jo: e foarte meta
Jo: hai ca pun eu
Jo: sa nu mai zica lumea ca nu scriu

Cred ca tocmai m-am compromis intelectual.

Dãdicaţie

Frate,

doi-zece, doi-zece. Cand am vazut ca Dna Jo nu mai publica nimic pe blog, i-am zis intr-o seara pe mess sa ma lase si pe mine sa scriu la ea pe blog. Si a fost de acord.

As vrea sa incep cu aceasta, sa-i dedic lui Jo o melodie pe care mi-am descoperit-o dimineata in busul 38 in drum spre birou. Si pe care, mai mul ca sigur, tot ea mi-o fi pus-o in aipod.

Here it is:

Sprijin pentru un jurnalist

O jurnalistă din Constanţa a fost condamnată să-i plătească primarului Radu Mazăre 15.000 de euro despăgubiri pentru calomnie. Feri Predescu a spus în direct la Realitatea TV că Mazăre are legături cu lumea interlopă din Constanţa. Declaraţia ei se baza pe o anchetă publicată în presa naţională, realizată de 12 jurnalişti de investigaţie, care nu fusese contestată de nimeni. Şi, desigur, pe baza pe cei 18 ani de experienţă în presa locală şi pe faptul că ştie ce se întâmplă în oraşul ei.

ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei o sprijină pe Feri dintr-un milion de motive, dintre care cel mai important este acela că "in situatiile care prezinta interes public, care implica politicieni sau functionari publici importanti, jurnalistul care a exprimat cu buna-credinta opinii avand o minima baza factuala este protejat de articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului". Cu sprijinul ActiveWatch, Feri se va adresa Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Până acolo, însă, trebuie să pună în aplicare decizia definitivă a curţii de apel din Constanţa. Şi 15.000 de euro nu e o sumă la îndemâna oricui.

De ce o sprijin eu? Pentru că Feri este un om şi un jurnalist admirabil. A fost editorul meu la Radio Sky şi de la ea am învăţat enorm despre meseria asta. Este unul dintre cei mai cinstiţi oameni pe care îi cunosc, mereu în afara oricăror interese, mereu vrând să-şi facă meseria bine şi să-i înveţe şi pe alţii să o facă. Orice atac asupra unui jurnalist este un atac la adresa libertăţii presei. Dar un atac asupra unuia dintre puţinii care îndrăznesc să vorbească într-un oraş din ce în ce mai monocolor politic este un atac la adresa întregii societăţi.

Mă alătur şi eu demersului ActiveWatch şi sper să o facă şi alţii. 15.000 de euro par departe, dar cred că împreună putem sa-i adunăm.

Găsiţi aici detaliile şi cum puteţi să ajutaţi. Chiar şi doar semnând petiţia faceţi un mare bine.

What To Tell Yourself While Your Airplane Is Free Falling

Close your eyes and think you are blogging about this. Think you are writing "think happy thoughts".

Now actually think happy thoughts.

Happy thoughts means shopping in Brussels with Silvia. Oh, no, don't think Silvia. Don't think friends. Don't think family. Don't think him. Don't think their lives without you.

Think happy thoughts. Think happy thoughts. Think happy thoughts. Think happy thoughts. Think happy thoughts. Think happy thoughts. Think happy thoughts. Think happy thoughts.

That should do it.

Do this for more than two hours, while your plane is cruising high above the Dalmatian Coast, jumping from one air hole to another, with no place to land and less and less fuel.

By the time you land in Split, after Sarajevo, Dubrovnik and Zagreb couldn't have you, you can recommend this as treatment for depression and heartbreak.

No, it doesn't solve your problems, it just makes it clear that you don't want to die.

Also, it points out that when in doubt, you go English.

Think happy thoughts.

Alcoolica lu' tata

Nu comentez că melodia este de doi lei, aceeaşi melodie de când s-a lansat Pavel Stratan încoace, dar e normal sa se faca apologia alcoolismului printr-un copil de cinci ani? How's that ok?

Da, sigur, din sticla curge lapte, dar ascultaţi versurile.

Bula mea

Acesta este un post fără o direcţie. Nu m-am străduit foarte mult, poate ar fi ieşit un eseu personal dacă munceam.

Profesional, trăiesc într-o bulă care miroase a mere coapte cu scorţisoară. Fac ce îmi place, lucrez cu oameni care au standarde profesionale ridicate, sunt generoşi şi inspiraţi, sunt oneşti şi muncitori. Avem valori comune şi vrem să facem lucruri de calitate, fie că e jurnalism, televiziune sau copywriting.

Personal, trăiesc într-un cerc mic, aproape neschimbat de mulţi ani, care miroase a caffe latte cu brioşă. Prietenii mei sunt oameni care mă fac în fiecare zi să fiu mândră de ei. Şi pentru că eu cred că un om e definit de cei care îl înconjoară, mă simt foarte norocoasă şi privilegiată să îi am aproape tocmai pe ei, nişte zâni şi nişte zei. Nu numai pentru că sunt deştepţi şi frumoşi şi cu un pas înaintea vremurilor, ci, mai ales, pentru că sunt oameni buni. Bunătatea, their kindness, este înscrisă în ADN-ul lor şi se vede în felul în care se poartă cu cei din jur, în felul în care îşi fac meseriile, în felul în care aleg să-şi trăiască viaţa.

Bula asta mă păcăleşte deseori. Siguranţa ei mă face să uit că lumea de afară este altfel. Şi mă înspăimânt când văd că există oameni care pun mai mult preţ pe "valori tradiţionale" decât pe sentimentele şi vieţile oamenilor, când văd răutatea şi indolenţa deghizate în cuvinte golite de sens precum "familie" sau "patrie", când văd lipsa de înţelegere şi de umanitate împachetate în concepte pretenţioase precum "publicul are dreptul să ştie". Nu ştiu cât sens are ce spun acum, vin după câteva ore de tv + bloguri patriotice şi creştine care m-au umplut de frustrare. Nu înţeleg cum funcţionează lumea din afara cercului meu, nu înţeleg cum poţi fi motivat de minciună, de răutate şi de dorinţa de a te simţi mereu superior. Nu înţeleg cum poţi să trăieşti fără să vrei să îţi lărgeşti orizontul, cum poţi să fii mulţumit şi mândru de limitarea ta. Nu se cheamă caracter, se cheamă moartea sufletului.

Dar dacă nu m-aş lovi de lumea asta de afară, cum altfel aş şti să apreciez frumuseţea oamenilor din jurul meu? :)